Job-ul ideal este acela pe care l-ai face și dacă nu ai fi plătit pentru asta. Acesta este sfatul pe care îl ofer și celor care vor să își deschidă ceva pe cont propriu. Dacă banii nu ar fi un scop, ce ai alege? Eu unul aș face același lucru. Cum prind un pic de timp liber, dezvolt ceva nou, experimentez cu tehnologia. Multe din aplicațiile pe care acum le ofer și comercializez, le-am dezvoltat într-un weekend din plăcere și plictiseală.
Este un obicei care a ajuns să fie rău famat până și la noi în țară. Semn că memoria colectivă este foarte scurtă. Înaintea anului 2010, românului îi lipseau 2 resurse importante pentru a cumpăra un produs digital: Banii și Disponibilitatea. Adică pe lângă că nu se găseau la noi jocuri, filme sau programe, nici nu ar fi fost bani pentru ele. Nu că acum ar fi vreo comoditate. Așa a ajuns România să fie printre cele mai mari țări producătoare de ITști. Având posibilitatea de a pirata orice, exista și posibilitatea de a învăța orice.
Am avut acces la jocuri pe calculator de mic. Iar fiind într-o țară est-europeană, pirateria avea loc la un nivel de-a dreptul profesionist. Pe atunci existau persoane care puneau suflet în pachetele pe care le distribuiau. Un astfel de produs mi-a stârnit și mie curiozitatea și dorința de a dezvolta.
Făcuse taică-miu rost de un CD cu mai multe jocuri Disney, de proveniență probabilă Rusia. Magia acestui CD era că avea o interfață grafică de instalare. Cineva s-a obosit să pună câteva butoane și o poză de fundal. Iar eu mă bucuram tare mult când o vedeam. Însemna jocuri, distracție și un ceva cunoscut.
Am regăsit-o la vârsta de 15 ani și fiind colecționar înrăit de orice la momentul respectiv am decis să fac și eu una, dar mai bună.
Prima colecție a fost Disney Classic Games Collection. Inițial, am vrut să creez ceva similar cu colecția de la care m-am inspirat. Dar lucrurile au luat-o razna repede. Din pricina perfecționismului, am creat mult mai mult de atât. Fiecare joc are pagina lui, cu poze, descriere, postere pentru print la rezoluții uriașe. La deschidere ești întâmpinat de muzică extrasă din filme. Ambiția mea nu s-a oprit aici. Am creat coperți pentru carcasa dvd-ului și coperți care pot fi tipărite direct pe disc.
Colecția a avut 5 versiuni. Fiecare adăugând noi jocuri la un total de 40. O mare provocare a fost să le fac să funcționeze pe sisteme de operare moderne, în speță Windows 10. Mania a dus la un anumit nivel, în cât am rescris fișiere ale jocurilor și am creat crack-uri noi pentru a le putea face să funcționeze. Un crack, este o modificare a unui program pentru a funcționa fără protecția anti piraterie. Pe vremea aceia, disc-ul original.
Am două mari realizări unice în această colecție (pentru anul 2013, până la lansarea oficială de către Disney a versiunilor îmbunătățite). Prima este Hade’s Challenge. Pe care l-am vânat în limba engleză iar în continuare aceasta colecție este singura metodă de a-l mai juca. L-am făcut să meargă prin inginerie inversă pe Windows 10. A doua este Tarzan, care deși se găsea piratat cu ușurință, nu conținea muzica și fișierele video. În varianta mea acestea există.
Crearea colecțiilor a presupus sute de ore de muncă. Primul pas era cercetarea jocurilor și a materialelor. Adunarea coperților, fundalurilor, a jocurilor, benzilor desenate, manuale, curiozități, și tot ce putea intra la categoria bonus. Apoi testam fiecare joc și îl făceam să meargă. Fie îl modificam fie îl împachetam cu programe de compatibilitate. Pentru unele jocuri am integrat drivere speciale grafice pentru a putea fi rulate pe plăci moderne. Apoi cream grafică, precum butoane, fundaluri, lipeam muzica și asamblam totul într-o colecție cu meniu. Au apărut foarte multe probleme. La un moment dat am pierdut datele pentru a doua colecție și a trebuit să o recreez de la zero.
Au existat un total de 8 colecții pe parcursul a 5 ani. Fiecare avea un număr de bonusuri mai mult sau mai puțin rare:
Mai erau foarte multe în plan, dar nu am mai avut energia și timpul necesare. The Elder Scrolls Grand Collection a fost ultima pe care am mai lansat-o. A fost imensă și eram psihic obosit.
Unul din principalele motive pentru care m-am oprit, în afară de oboseală, era senzația de inutilitate. Mă luptam cu un mediu pe moarte. Aceste colecții trebuiau să încapă pe DVD-uri. Dimensiunea lor a sărit repede la Blu Ray-uri iar apoi la stick-uri. Dar în Windows 10, nu puteai auto executa fișiere de pe memorii flash. Discurile erau pe moare oricum. Și aveam și o senzație de subapreciere. Nu simțeam că mai am public țintă. Ceea ce nu era adevărat dar nu aveam de unde știi. Nimeni nu dona, deci nu exista sustenanță financiară. Așadar, m-am oprit.
Chiar și zilele trecute am fost căutat de cineva pentru a-i trimite colecțiile. În 4 ani de când m-am oprit, am interacționat mult mai mult cu fanii decât am făcut-o în cei 5 în care am lucrat la ele. S-a format o mică comunitate în jurul lor, fiind considerate rarități. O surpriză plăcută. Unul din aceștia s-a oferit să continue munca de unde m-am oprit, dar nu s-a concretizat nimic. Cred totuși că și dacă știam de această comunitate, inevitabil m-aș fi oprit din motive de timp.
Am fost motivat doar de pasiune. Dar am învățat și foarte multe despre cum se creează un produs software, despre cum se livrează și despre interfețele grafice. Am avut primul contact cu Photoshop-ul pe care l-am folosit intens. Am făcut și ceva bănuți cu această tehnologie, vânzând meniuri mai departe. Dar cel mai important, mi-am dat seama ce îmi place și ce presupune procesul.
A fost un hobby consumant dar plăcut și o piesă importantă la portofoliul personal. Mulțumirea muncii a fost foarte mare, mai ales prin faptul că în 2022, încă există în aceste colecții materiale rare și chiar unice. Jocuri întregite sau disponibile doar acolo.
Obiceiul mi-a rămas. Fiind un workaholic atestabil, în timpul liber creez foarte multe lucruri. Scriu materiale, cărți, software, cursuri și mult mai multe proiecte care urmează să se concretizeze în curând.